Poza zilei
La paralele. Gimnastică în cotidian.
Câte dintre noi se consideră femei? Exceptând masculii cititori, consider că toate ne percepem ca fiind femei.Realizate sau pe parcurs. Însă, unde se termină femeia…sau unde aceasta nu se mai opreşte, e ca şi-n Purgatoriu. E locul de unde Dumnezeu şi-a luat mâna.
Am spus la paralele, pentru că mi-e imposibil să nu dezvăluiesc asemănarea izbitoare dintre persoana mea şi-o altă individă, stimabilă purtătoare de sex feminin.
Ambele suntem fiice ale Evei.Ambele am avut parte de o educaţie relativ riguroasă. Ambele am frecventat o şcoală, am plăcut aceiaşi băieţi, am avut parte de momente fericite şi clipe covârşitor de grele. Ambele răspundem la “tu” , nu la “mă”. Totodată, sunt sigură că şi ea se epilează, se machiază, se dă cu parfum. Oricine ar putea spune că suntem exagerat de coliniare.
Însă eu astazi îmi împart sentimentele cu un băiat drag sufletului meu. Ea şi le împarte cu un număr de bunici dragi contului ei bancar. Eu aştept să mă duc la mare de 1 Mai cu gaşca, ea aşteaptă shopping la Milano. Eu plang când cineva mă răneşte, ea plânge când un bunic nu-i dă suficienţi bani. Eu cred în Dumnezeu, ea crede în Bursa americană. Eu îmi doresc o carieră frumoasă care să-mi asigure o viaţă liniştită şi, de ce nu, o stare materială bună sau foarte bună. Ea îşi doreste un X5, un parfum Bvlgari sau cine ştie ce pantofi extravaganţi. Eu iubesc moda, ea iubeşte designerul. Şi tot aşa, aş putea continua în neştire.
Însă atunci când rareori ne vedem, eu mă bucur, ea se bucură. Pentru că vedem în cealaltă o urmă a inocenţei de altădată. Eu mi-am pierdut-o probabil din cauza contextului. Însă ea şi-a omorât-o pentru a nu găsi mustrări. Şi-atunci, prieteniile scurse în timp precum într-o clepsidră, mai pot fi prietenii? Sau au doar rol de poze mute, fragmente din trecut?
Când eram prietena ei, aveam breton şi geacă din fâş colorată ca un papagal. Azi, am parul lung şi o sumedenie de sacouri. Când eram prietena ei, aveam numitor comun şi dor de ea. Astăzi , am dor de bretonul meu de altădată.
Şi-atunci, îmi amintesc de importanţa sportului. Şi fac gimnastică în cotidian. La paralele 
Nu exista posturi asemanatoare.
Foarte inspirat titlul. Si ce metafora realista, sugestiva, expresiva, plina de umor..a face gimnastica-n cotidian, la paralele..:) Superb. Sa vezi tzukahara-n echer cum e..:)Trebuie sa le-ncerci pe toate, doara..:)
Comment by LM — 28 April, 2009 @ 10:24 pm