Poza zilei
Aventura donatorului de sange
De mai mult timp ţinteam să îmi fac datoria de bun cetăţean şi să îmi vărs din sânge în “marea” bancă a spitalelor române. Dar la fel, ca majoritatea oamenilor de rând ca mine, nu am parte de acel Şef ideal care să nu comenteze şi nici să se opună; nu am avut de ales decât să mă prezint cât mai devreme dimineaţa cu ideea de a sfârşi operaţiunea în timp să mă pot întoarce la muncile sisifice ale “nobilei mele meserii”. Planul a fost pus la punct cu o zi înainte şi a fost cooptată şi o altă amică cu spirit la fel de entuziast ca al meu. Şi nu degeaba au fost alcătuite anumite zicale populare, “Tocmeala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”, ceea ce acasă avea sens complet, la faţa locului s-a transformat în apă de ploaie. În intervalul de la 7 dimineaţa la 8 se face înscrierea, unde primeşti un bileţel cu ordinea. Apoi nu ai voie decât să stai sub ochii paznicii pe hol sau afară în soare, dar nu cumva sa urci la etaj unde se începea acţiunea. La 8 trecute fix, indiferent de ce se întâmplă suntem “mânaţi” ca o cireadă de bovine cuminţi la tăiere pe scările mici la etaj. În gândul meu se întrezărea o mică luminiţă de scăpare. Dar, logica mea a fost din nou complet eronată. Începe un periplu din cabinet în cabinet unde asistente medicale cu feţe posomorâte şi preocupate se zbiară la noi ca să-şi exercite autoritatea. Suntem chemaţi în cete de 10 pentru a fi consultaţi şi înjosiţi, şi apoi ignoraţi în masa mare şi amorfă de indivizi pe holuri. Mi se ia o picătură de sânge dintr-un deget şi apoi trimisă pe hol unde să zac în linişte ca şoarecele. Aştept o oră, minutele trec în neştire şi nu se întrevede niciun picior de asistentă în sala de recoltare, pândim ca vulturii şi totul e nemişcat. Suntem ignoraţi ca persoane şi priviţi numai ca organisme dătătoare de sânge. Încercarea mea de a afla de la 4 asistente cât mai durează sau dacă se mai petrece ceva în afară de aşteptat este zădărnicită de atitudinea lor rece. (Ce tupeu murdar pe mine să deschid gura!) După trei telefoane de la şef care fierbe că nu sunt la muncă, abandonez marea mea epopee de salvarea lumii prin sacrificarea câtorva picături din preţiosul meu lichid vital. Ceea ce pot să afirm cu tărie este că nu ai zi liberă ca recompensă că donezi sânge, ai zi liberă pentru că o petreci pe holurile lor.
Totuşi am aflat şi altele mai interesante decât pierderea de timp (ştiam să frec menta şi fără indicaţii, doar sunt româncă, ce mai). Nu pot dona sânge cei care nu au suficiente kilograme (şi aici nu se referă la standardele impuse de saloanele sau concursurile de frumuseţe, ci de capacitatea organismului de a rezista); cei care au avut hepatită sau au diferite boli transmisibile. Dar printre cele mai bune motive (care pe mine m-au impresionat profund) sunt: a nu fi in stare de ebrietate în momentul donării (înaintea mea era un nenea care susţinea că “nu am bătut, am consumat 2 beri, ca în fiecare zi”…era 8 dimineaţa); orice bărbat care a avut chiar şi numai odată contact sexual cu un alt bărbat. Ultimul motiv este cireşica de departe din punctul meu de vedere! Nenicilor, să vă gândiţi bine la consecinţele celor pe care le săvârşiţi, pentru că dacă cedaţi impulsului sau curiozităţii, mai târziu este posibil să nu vă puteţi salva mama, tatăl, fraţii sau copiii. Sărăcan de voi, cum sunteţi pedepsiţi să gândiţi înainte.
P.S. A nu se înţelege că nu sunt de acord cu donarea de sânge, pentru că asta o susţin cu o mare convingere. Ce m-a dezorientat complet este sistemul şi procedura prin care se produce aceasta. Degeaba este blamat sistmeul privat, măcar acolo eşti tratat ca persoană, nu ca un orbete fără de conştiinţă.
Nu exista posturi asemanatoare.
Eu am donat sange acum 1 an. Aceeasi ignoranta si lipsa de respect din partea asistentelor am observat-o si eu. Pe moment am crezut ca vor sa ma determine sa nu mai donez, sincer de nu. Adica nu stiu altii cum sunt, dar pe mine o moaca acra si sictirita care ma trateaza ca pe un “homo retardatus” nu ma stimuleaza, sincer:). Stiu ca sunt multi cei care doneaza pentru micile recompense materiale, poate de asta isi trateaza donatorii asa.
Comment by Dana — 24 June, 2009 @ 4:26 pm