Poza zilei
Luceafǎrul şi marea…
Cum azi se implinesc 120 ani de cand literatura romana a devenit mai saraca, sa ne amintim de Luceafar.
Pleoapa sângerie orizontu-nchide,
Cărări de umbre şi lumini cerate,
Cerul darnic braţele–şi deschide
Şi pentru mine ziua-şi face noapte.
În mare ochiu-mi vânăt cuib îşi face
Şi-i cerceteaz- abisurile toate,
Atingerea de raze şi azi ca ieri îi place
Iar eu în ea aş vrea să devin moarte.
De ani şi ani ne cununăm iubirea
Sub întunecatul patrafir al nopţii..
De ani şi ani ne descunună ziua
Cu recele blestem al sorţii..
Cum pentru mine-ar vrea
Abisurile toate cer să-şi facă..
Pentru ea m-aş face val dac-aş putea
Destinul de n-ar spune aspru “dacă”..
Din cerul meu nu pot să mă cobor
De dragul ei să mă fac apă…
Chiar de vrea nu-şi poate face apa nor,
Coşciugul pământean să o încapă…
Sărutul meu îi răscoleşte trupul
Până-n cele mai tainice unghere,
Noapte de noapte gustăm fructul
Durerii de a şti că-n ziuă piere..
Iar dacă plec de ea îndurerat
Şi ochiul meu în alte ceruri plânge,
Mă-ntorc mereu de unde am plecat,
Doar foşnetu-i de valuri mă ajunge..
O, Doamne ! Cum poţi tu aşa iubire
S-o stingi mereu cu zorii zilei?
Cum ai lăsat o lege, iubirea să deşire,
Tu care pentru toţi eşti mila milei?
Ne dă şi nouă şansa să murim
Îmbrăţişaţi în viaţă şi în moarte!
Ajută-ne în lumea ta sǎ fim
Litere-n aceeaşi sfântă carte!
Te du luceafar îin ceruri te întoarnă,
Ochiul tău vânăt ia-l din mare..
Vezi bine marea-i pământeană
Şi nu se va schimba pentru iubire-n soare…
Posturi asemantoare:
- Cântec de frunzã Dã-mi mâna ta ca pe o floare şi mângâie-mi obrazul...
No Comments »
No comments yet.
