Da, am intrat de mult pe taramul concediilor, dar in caz ca va plictisiti enorm si nu aveti ce face, vorba Parazitilor, citeste o carte! Normal ca pana si o banala carte de vacanta trebuie sa o categorisesc:
1. Cartea/cartile pe care toata lumea le-a citit si despre care se va vorbi toata vara, asa ca te vei simti lasata pe dinafara daca nu ai citit-o, iar ca efect vei incepe sa bei multe, multe pahare de vin ca sa te simti mai putin ciudat si te vei indrepta rapid spre alcoolism, Doamne fereste. Poate e mai usor doar sa citesti cartea. Zic si eu.
E destul de evident ca vorbim de seria “Twilight” a lui Stephenie Meyer, desi, dupa ce am auzit pe unii zicand ca au citit de 2-3 toate cele 7 volume in engleza ale lui J.K.Rowling cu al sau Harry Poker, mai ca imi venea sa beau Cola. (Cola pentru mine e o relatie love/hate).
2. Cartea care are o coperta grozava care te impinge sa o cumperi, ca sa descoperi, dupa primele 10 pagini ca hartia cartii era demna de o soarta mai buna.
Agentia de detective nr 1, Alexander McCall Smith. Desi sunt o devoratoare de chestii detectivicesti, cartea asta zau ca m-a facut sa ma gandesc ca mare adevar e in “nu judeca o carte dupa coperta sau ce scrie pe coperta”.
3. Literatura de plaja. In general, orice carte care nu iti increteste prea multe celule creieroase de care nu iti pasa daca se murdareste cu inghetata sau nisip. Sau, cum ii spune mai trendy, chick lit. Citeste mai departe

“Ca apa pentru ciocolata” este o carte pe care o citesti in  cateva ore, dar continua sa te framante mult timp dupa ce ai terminat-o.  Povestea se desfasoara pe la sfarsitul secolului XIX, intr-o ferma din Mexic la apropierea de granita cu SUA. Mama Elena este matriarhul-vaduva al familiei sale, avand trei fete: Rosaura, Gertrudis si Tita.  Tita este personajul central al cartii, care, ca cea mai mica fiica, are parte de un destin damnat: este obligata, printr-o lege de demult, sa aiba de grija de mama ei pana aceasta moare, neavand voie sa se marite sau sa aiba copii. Dar situatia Titei devine de-a dreptul tragica atunci cand Tita se  indragosteste de Pedro. Cand Pedro vine sa ii ceara mana Titei, Mama Elena refuza, insa o ofera la schimb, pe sora ei mai mare, Rosaura. Pedro este de acord, gandindu-se ca e singura solutie de a fi in preajma celei pe care o iubeste, Tita. Cum Mama Elena stie de aceste sentimente, are grija ca Pedro si Tita sa nu se afle nicaieri singuri, iar Tita e pusa drept bucatareasa. Citeste mai departe

Muzeul britanic s-a dărâmat (The British Museum Has Fallen Down) este primul roman de natură comică al lui David Lodge şi deschide calea unei serii de romane bazate pe viaţa academică care se continuă cu Schimb de dame (Changing Places), Ce mică-i lumea! (Small World: An academic Romance) şi Meserie! (Nice Work).

Romanul ne prezintă modul de viaţă şi problemele cu care se confruntă o familie cam numeroasă a unui personaj care încearcă de mai mulţi ani să îşi termine lucrarea de disertaţie. Eforturile sale de a se concentra asupra lucrării sunt zădărnicite de atacurile verbale continue ale soţiei şi de proprii copii care au devenit o puternică ameninţare la adresa masculinităţii şi capacităţii sale de a fi un om întreg. Povestea sa se construieşte în decursul primelor pagini ale cărţii care surprind personajul în primele momente ale dimineţii, fiind copleşit instantaneu de multitudinea celor a caror supraviţeuire depinde de el, dar şi de posibila apariţiei a unui nou membru al familiei. Aici se resimte puterea imensă pe care o are Biserica Catolică şi vina păcatului asupra omului simplu. Acesta este unul dintre elementele fascinante ale romanului, mai ales în contextul evenimentelor prin care va trece în continuare personajul. Elementul de construcţie a naraţiunii este unul caracteristic acestui scriitor, anume cel al acţiunilor pline de dialog şi a confruntării pline de semnificaţie a conceptelor fundamentale în cadrul vieţii unui om nesmenificativ. Citeste mai departe

L-am descoperit pe Alexandru Paleologu în clasa a XI-a, când am citit “Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu”. Aş vrea să vă recomand ceva: nu ocoliţi cărţile de critică literară, deşi am dat de mult bacalaureatul. Pe mine, câteva cărţi m-au marcat (pe lângă clasicii Călinescu, Vianu, Rosa del Conte şamd) şi mai că mă făceau să îmi doresc atunci să urmez o altă specializare: “Creangă şi creanga de aur” a lui Vasile Lovinescu (Vasile fiind nepotul lui Eugen Vasilescu) şi “Opera lui Tudor Arghezi” de Nicolae Balotă. Absolut extraordinare: o frază desăvârşită de înţelesuri tot mai adânci. Citeste mai departe

Romanul apare în 1929 şi este primul din seria scrierilor sale bazate pe tema războiului. Deşi a fost interzisă de către Hitler, cartea nu a rămas necunoscută, ci a devenit chiar foarte populară de-a lungul timpului datorită calităţilor inegalabile ale autorului. Şi alături de restul romanelor sale (în număr de zece) l-au consacrat pe autor în rândul celor mai cunoscuţi şi apreciaţi scriitori germani din toate timpurile. Mottoul romanului a reprezentat pentru mine intriga care m-a determinat să continui lectura: “Cartea aceasta nu vrea sa fie nici act de acuzare, nici profesiune de credinţă. Vrea doar să încerce să înfaţişeze o generaţie care a fost distrusă de război — chiar dacă a scăpat de obuzele lui.” Citeste mai departe

De ce tocmai Anna Karenina? Pentru măiestria lui Tolstoi ar spune mulţi. Pentru povestea plină de răsturnări de situaţie şi de suspans. Însa în viziunea mea, aş alege oricând Anna Karenina ca şi carte de căpătâi doar datorită primului paragraf din volumul I : “TOATE FAMILIILE FERICITE se aseamănă între ele. Fiecare familie nefericită, însă, este nefericită în felul ei”. Nu mi-a fost dat să întâlnesc o frază care sa aibă un impact mai mare asupra mea. Nici n-am întâlnit filosofie mai simplă în vorbe atât de simple şi totusi să ascundă un infinit de experienţă de viaţă. Citeste mai departe

Este o întrebare cu un răspuns relativ, evident. Însa sunt sigură că nici o persoană nu poate afirma: Eu nu am nevoie, eu sunt suficient de cultă.Nu ne-am născut învăţaţi şi nimeni nu are pretenţia să fim atotştiutori.Deşi, dacă suntem sinceri, ar fi ideal să ştim totul. În anul 2009, lumea pare a fi tot mai confuză şi foloseşte informaţia într-un hazard de nedescifrat. Am înteles ca puterea stă în informaţie nu în ban, am înteles ca degeaba eşti spectaculos de frumoasă dacă nu ai ceva temelii bine aşezate în cap. Citeste mai departe