Cum azi se implinesc 120 ani de cand literatura romana a devenit mai saraca, sa ne amintim de Luceafar.

Pleoapa sângerie orizontu-nchide,
Cărări de umbre şi lumini cerate,
Cerul darnic braţele–şi deschide
Şi pentru mine ziua-şi face noapte.

În mare ochiu-mi vânăt cuib îşi face
Şi-i cerceteaz- abisurile toate,
Atingerea de raze şi azi ca ieri îi place
Iar eu în ea aş vrea să devin moarte.

De ani şi ani ne cununăm iubirea
Sub întunecatul patrafir al nopţii..
De ani şi ani ne descunună ziua
Cu recele blestem al sorţii..

Cum pentru mine-ar vrea
Abisurile toate cer să-şi facă..
Pentru ea m-aş face val dac-aş putea
Destinul de n-ar spune aspru “dacă”..

Din cerul meu nu pot să mă cobor
De dragul ei să mă fac apă…
Chiar de vrea nu-şi poate face apa nor,
Coşciugul pământean să o încapă… Citeste mai departe

Deci am observat că am un defect gramatical. Deci încep frazele cu “deci”, chiar dacă nu sunt concluzii. Deci folosesc “deci” pe post de salut. Deci naşpa. Deci asta folosesc numai cu prietenii mei buni care mă cunosc. Deci, ca ansamblu lucrurile par ok. Deci nu. Deci am exagerat în ultima vreme cu deci. Deci, ori de la vreme, ori de la amr-ul până la concediu, cert e că ceva am păţit. Deci, nu mă simt în apele mele. Deci, mă simt acum ca la întrunirile AA, numai că nu sunt alcoolică. Deci, suma viciilor trebuie să fie constantă. Deci, extrapolând, tare mi-e frică să nu mă pricopsesc cu un alt viciu gramatical, poate mai grav. Deci, măcar cu “deci” s-a mai obişnuit lumea.
Deci, da.

Câte dintre noi se consideră femei? Exceptând masculii cititori, consider că toate ne percepem ca fiind femei.Realizate sau pe parcurs. Însă, unde se termină femeia…sau unde aceasta nu se mai opreşte, e ca şi-n Purgatoriu. E locul de unde Dumnezeu şi-a luat mâna.
Am spus la paralele, pentru că mi-e imposibil să nu dezvăluiesc asemănarea izbitoare dintre persoana mea şi-o altă individă, stimabilă purtătoare de sex feminin.

Ambele suntem fiice ale Evei.Ambele am avut parte de o educaţie relativ riguroasă. Ambele am frecventat o şcoală, am plăcut aceiaşi băieţi, am avut parte de momente fericite şi clipe covârşitor de grele. Ambele răspundem la “tu” , nu la “mă”. Totodată, sunt sigură că şi ea se epilează, se machiază, se dă cu parfum. Oricine ar putea spune că suntem exagerat de coliniare. Citeste mai departe

Zile de primavarã ce dau mâna prietenos cu vara..A-nflorit liliacul iar tufele au frumuseţea unei mirese nenuntite, sunt o explozie liliachie unicã, reverberatoare pânã în înaltul divin..Am fost chiar eu lângã una din minunile liliachiu înflorite…M-am sfiit însã a-i frânge fie şi mãcar o ramurã, cât de micã. Mare infamie ar fi putut sãvârşi mâna mea astfel. Lângã tufa de liliac explodând de frumuseţe, mi-am privit palma şi-am înţeles cã ce e dus, dus rãmâne, cã nu existã întoarceri din plecãrile noastre lãuntrice şi m-a cuprins o teamã, liliachie şi ea, aşa ca liliacul sub care stãteam cu palma întinsã cerşind parcã îndurare pentru greşeala necomisã, dar liliacul era prea ocupat de fumuseţea lui divinã, prea ocupat de prea frumos ce era, prea ocupat din conştientizarea frumuseţii lui trecãtoare pe care eu însã nu o vãd pierind vreodatã..
Citeste mai departe

Maria

În aer pluteşte mirosul îmbietor de drob şi de cozonaci cu mac, iar ouăle frumos colorate aşteaptă mândre să fie alese pentru a fi dăruite sau ciocnite. Totul este pregătit şi aşezat simetric pe faţa de masă atent scrobită imaculat.  Închid ochii şi încerc să-mi amintesc de ultima oară când am simţit fiorul sărbătorii de Paşte străbătându-mi întregul corp. E  cam de mult momentul şi doar unele aspecte au mai rămas alături de mine. Picioarele nu mai au răbdare şi renunţ la orice constrângere şi păşesc alături de ceilalţi pe terasă. Iarba verde-crud îmi face ochiade şi mă pornesc pe urmele lăsate de primi paşii  tremurând ai celui mai mic membru al familiei. Voioşia lui mă determină să mă desprind din ţara visurilor şi a amintirilor cu parfum de praf. Acum îmi aduc aminte! Îl sărbătorim pe cel care ne-a iertat şi ne-a dat speranţe în momentele de îndoială, pe cel care a îndurat torturi atroce pentru a fi izbăviţi de păcatele adunate în timpul anului. Soarele a ieşit din nou din norii ca de vată de zahăr şi lumina Citeste mai departe

Nu vreau să scriu un articol ipocrit despre Paşte cu toată suita de exclamaţii, urări şi metafore. Pentru că, dacă tot suntem la momentul adevărului, nu simţiţi că Sfintele Paşti se transformă, an de an, în sărbătoarea burdihanului? Reduceri, promoţii, cozi la casele de plată, aglomeraţie, scăpat înjurături şi repede cerut iertare în gând de cei mai pioşi. Eu, una, cu regret spun, nu mai simt fiorul religios din copilărie. Am avut norocul să trăiesc la ţară până la liceu. Poate nu mai aceeaşi aplecare spre cele sfinte, dar atunci ţineam post, mergeam la spovedit şi împărtăşit, mă trezeam sâmbăta devreme să frământ cu mama coca uriaşă pentru cozonaci, primeneam casa cu o săptămână înainte. Citeste mai departe

Dã-mi mâna ta ca pe o floare
şi mângâie-mi obrazul cu petale,
strãpunge-mi palma cu un spin
şi schimbã-ţi seva în venin.
Vreau sã te simt, vreau sã te gust
sã beau iubirea ca un must,
sã uit cã-s frunza ruginitã,
de vântul toamnei amagitã. Citeste mai departe

Iubeşte-mã ca pe-o fiinţã ce nu va fi a nimãnui,
ca pe un vânt de primãvarã plimbându-se în dor hai-hui..
Viseazã-mã ca pe-o vioarã înverşunatã şi domoalã
plângând destinul ei pe strune-n nopţi adânci, adânci de smoalã. Citeste mai departe

Aseară stăteam pe o bancă în faţa căminului meu. Singura bancă rămasă liberă în întreaga curte. Şi-atunci mi-am dat seama. Suntem un muşuroi de furnici în hibernare pe timp de iarnă.Cum vine primăvara, ieşim cu toţii la viaţă. Primăvara ne deschide apetitul pentru a socializa, a face sport, a găsi un nou hooby. Totul pare posibil, tangibil, uşor. Fiecare floare îţi măreşte doza de energie. Fiecare rază de soare te face să te tolăneşti ca o pisică şi să stai să fii dezmierdată. Scoatem de la naftalina bluziţele vaporoase, ochelarii de soare şi zâmbetul şăgalnic de pe chip, mascat de iarna deja demult apusă. Citeste mai departe

Prima dată când vi s-a pus un creion în mânuţă aţi început instinctiv să îi copiaţi pe cei mai mari ca voi. Şi când aţi observat că nu merge aşa de bine precum vă aşteptaţi aţi aruncat instrumentele de scris şi aţi început să scrâşniţi printre dinţi ameninţător la adresa celor pe care nu reuşeaţi să îi imitaţi. Iar când aţi început să citiţi aţi căutat înscrisurile cele mai ludice şi licenţioase pentru a avea arsenal atunci când întâlneaţi o persoană care trebuia impresionată. Citeste mai departe

Pagina precedenta