Intre o scurta pauza de la serviciu, recoltele de floarea soarelui de pe Farmville si ultimele episoade din So you think you can dance, mi-am adus aminte (de fapt, altii) ca mai am si blog. Dupa cate articole au curs despre Turcia inainte sa imi petrec de fapt acolo concediul, ma gandeam daca mai are sens sau nu scriu INCA UNUL.

A fost un concediu fabulos din toate punctele de vedere, mai putin cel al transportului. Am ales cazarea la Pine Bay din Kusadasi prin agentia Patriot inca de prin aprilie. Transportul urma sa fie cu masina, dar pana la urma a fost o adevarata desfasurare de forte: Tarom pana la Istanbul si planuiam prin Varan autocare de noapte pana la Kusadasi. Citeste mai departe

Stiti faza aia cu “danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea”? Da, buna pentru eliminarea complexelor de inferioritate, metafora fluturelui care iese din larva si alte expresii stoarse din strafundul creierilor. Foarte asemanatoare cu “ghiftuieste-te ca si cum nu ar exista celulita” sau “fa-ti poze beata ca si cum nu ar exista conturile pe facebook ale prietenilor tai” si evident cu “scrie pe blog ca si cum nimeni nu te-ar citi”. Pornind de aici, am decis sa scriu cateva ganduri pe care le-aveam ascunse prin unghere pe unde nici un picior de dusman n-a pus mana. Pana la urma, nimeni nu ar citi asta, nu?

1. Cand eram mica, am observat ca am ceva ce nu avea nimeni. M-am uitat la gemeni, nu aveau. Parintii nici atat. O zi intreaga am plans dar pe urma, a doua zi, stiam ce de facut. M-am dus la mama si i-am zis, foarte serioasa: “Mami, te rog sa nu te superi, dar am ceva sa iti spun.” Mama, deja panicata de expresia mea, se uita nelinistita la mine. Continui pe acelasi ton melodramatic:”Mami, eu cred ca am sa mor, dar tu sa stai linistita, ca mai ai doi copii”. Citeste mai departe

TEACHER:   Maria, go to the map and find North America .  MARIA:  Here it is.  TEACHER: Correct. Now class, who discovered America  ?
CLASS:   Maria.

TEACHER:   John,   why are you doing your math multiplication on the floor?
JOHN:   You told me to do it without using tables.

TEACHER:  Glenn, how do you spell  ‘crocodile?’  GLENN:   K-R-O-K-O-D-I-A-L’
TEACHER:  No,  that’s wrong
GLENN:  Maybe it is wrong,  but you asked me how I spell it.   (I  Love  this kid)

TEACHER:  Donald, what is the chemical formula  for water?
DONALD:   H I J K L M N O.
TEACHER:  What are you talking  about?
DONALD:     Yesterday you said it’s H to O.

TEACHER:   Winnie, name one important thing we have today that we didn’t have ten years  ago.
WINNIE: Me!

TEACHER: Glen, why do you always get so dirty?
GLEN:  Well, I’m a lot closer to the ground than you are. Citeste mai departe

Când vine vorba de măsurile pe care trebuie să le luăm în cazul unui cutremur, ne gândim automat la adăpostirea sub tocul ușii sau sub un obiect solid (masă, pat, birou, ect). Așa știam că trebuie să procedez dacă mă surprinde cutremurul într-o încăpere, însă toate aceste informații mi-au fost date peste cap de o teorie controversată care susține cu totul altceva.

Potrivit lui Douglas Copp, cel care a inițiat teoria ”Triunghiul vieții”,în cazul unui cutremur major nu este indicat să aplicăm metodele pe care le știm deoarece, tot el explică ”oricine care pur și simplu se apleacă și se acoperă când clădirile se prăbușesc, este zdrobit și ucis. De fiecare dată, fără excepție. Oamenii care se pun sub obiecte, ca birouri sau mașini, sunt întotdeauna zdrobiți.”

Citeste mai departe

Adevăr sau provocare
Zânica (Andreea Marin) avea o viaţă fericită lângă Fane (Ştefan Bănică Jr). Totul era perfect în viaţa ei roz, căci ştia cum să mintă frumos în reviste. Dar un virus contactat în expediţiile ei în Africa se abătu asupra ei. Iar virusul o făcea să spună adevărul, tot adevărul şi numai adevărul. Viaţa ei deveni curând un coşmar. Şampoanele şi vopselurile la care făcea reclamă le făcu de două parale în direct, actele de caritate deveniră scandaluri (cu mult ajutor de la fosta ei rivală, actuală bff Mihaela Rădulescu, interpretată de, stupoare, Mihaela Rădulescu). Oare va reuşi Zânica să scape din acest coşmar în care are ca singur aliat doar adevărul? Va fi condamnată să nu mai aibă prieteni? Viaţa ei va mai fi în afara emisiunilor din prime time? Oare va reuşi să mai construiască un etaj la vilă? Numai diseară, la ora 20:00. Citeste mai departe

Anotimpurile zboară.
Precum sentimentele, pot fi albe
Sau negre. Ca şi starea mea de spirit când sunt într-un autobuz, luni dimineaţa, în aprilie călduros. În caz de război cu gaze sau fonic, ştiu că mă antrenez mai zilnic. De fapt, RATP mă antrenează iar eu nu ştiu să apreciez cum se cuvine.
Anotimpurile zboară.

Primăvara e raiul florilor
Când verdele îţi bate-n geam
Şi totul capătă puteri. Dar nu puteri de care vorbeau fetiţele pe care le-am auzit deunăzi. Care e mai tare Ginormica sau Powerpuff Girls? Eu le înţeleg că-s tinerele şi că nu ştiu că şi noi avem o superputere. De fapt, avem cea mai mare (ad litteram) superputere. Celulita. With great cellulite comes great responsibility. Doar aveţi răbdare să creşteţi.
Primăvara e raiul florilor.

Vara străluceşte.
Frunzele scânteiază. Citeste mai departe

- Mămico, uite ce am desenat, hai să îţi arăt. Mămiiiiicoooooo! Iar dormi? Mămico!
- Puişor, de-abia aştept să ajungi la adolescenţă să nu mă mai poţi suferi.
- Ce-ai zis, mămico?
- Nimic, dragul meu. Ce ai tu acolo? Nişte case? Frumos, n-am ce spune, dar nu o să îţi plătească rata desenele tale. Hai să facem nişte adunări şi scăderi. Dacă ai 5 mere şi eu îţi mai dau 2 mere, câte mere o să ai?
- 7, mămico.
- Genial! Când ai învăţat aşa repede? Eşti atât de deştept, puiule. Pe cuvânt. Păi nu zicea pramatia aia de băiat a lui Nuţi de la 3 că el credea că varza creşte deja murată. Nu-i chiar bun de dus la Oxford, nu? Dar, nu-i nimic, lumea va avea întotdeauna nevoie de barmani care să ştie să facă un Martini, aşa că puşlamaua aia va avea un viitor luminos într-o speluncă, pe undeva. Dar tu, dragule, cu tine altfel stă treaba. Deja ştii să aduni, probabil eşti la câteva săptămâni distanţă de înmulţiri! Şi apoi, radicali! Polinoame! Trigonometrie! Poate vei reuşi să faci integrale din clasa a 4-a! Citeste mai departe

Avertisment. Acest articol este cu o viziune personală şi nesuferită. Je, sunt o femeie. O femeie ca oricare alta, din acest haotic univers. Mă consider relativ emancipată. Adică, ştiu să fac o tocăniţă de pui, dar pot oricând să schimb un bec, să-mi fac singură cumpărăturile, să-mi bat covoarele în curte sau să îmi alimentez cardul bancar. Până aici, totul clar. Independentă, cred eu, e o alegere bună, atâta timp cât e moderată. Adică, da, domnul meu, pot şi eu să bat un covor sau să ridic o siguranţă când sare, dar prefer să am un bărbat să o facă. N-am nevoie de un bărbat ca să stau seara cu el la un film, pot foarte bine să ies cu prietenele mele în oraş la cinema, însă-mi place. Şi-o spun tare şi răspicat. Eu nu cred că bărbatul e un rău necesar. Ci doar un necesar. Citeste mai departe

Ce cred bărbaţii despre femei? Probabil că această este întrebarea la care multe dintre voi aţi dori să aflaţi răspunsul. Şi dacă femeia continuă să fie un mister pentru bărbaţi, lucru exprimat minunat de Freud care recunoştea că întrebarea la care nu a reuşit să răspundă după treizeci de ani de studiu a fost : “Ce vrea de fapt femeia?”, orgoliul masculin rănit de acest eşec se recuperează uşor la gândul că nici femeia nu a reuşit să îl înţeleagă pe deplin pe bărbat.

Se pare că femeile sunt mai aproape de rezolvarea misterului unui bărbat şi se apropie cu atât mai mult cu cât distanţa fizică se micşorează. Să fie oare atât de simplu? Probabil că opiniile despre femeie şi iubire Citeste mai departe

Masca a fost prima data utilizată în evul mediu. Este utilizată cu o deosebită atracţie şi în zilele noastre. Pe rând, a purtat rol de înfrumuseţare, de notă distinctivă, de component a unui ritual, de icoană a carnavalelor şi a balurilor mascate.

Astăzi însă, valoarea ei a suferit o reinterpretare tristă, demn de opere de tragedie ale unor demult apuşi.Masca este folosită astăzi într-un rol emblematic. A dispărut bucata de material atârnată pe nas, s-a atârnat pe conştiinţă şi pe suflet. Nu mai croim măşti din mătăsuri fine, ci ţesem pânza de păianjen din material ieftin pe moralitate. Scuipăm cu broderii mai mult acide decat fine în cei din jur, în Postul Paştelui. Normal, asta nu contează pentru nimeni. Ruşine să-mi fie pentru latura creştină ce tocmai mi-a scăpat. Nu mai purtăm la bal mascat pene ci purtăm ţinte şi spini în inimă. Scopul? Amuzamentul maselor despre care vă vorbeam deunăzi. Cei care ştiu a da click în timp record n-au habar cine a inventat calculatorul.

Masca a ajuns astăzi mai uzuală decât o carte de vizită. Nu mai scrie în cartea mea de vizită cine sunt şi cu ce mă ocup, ci îmi iau cu un aer demn un anumit username şi blasfemia îmi va fi casă şi veninul, licoare dulce de turnat în cafea.

Citeste mai departe

Pagina precedenta