El o intalneste pe ea. Flirteaza timid, apoi isi zambesc. Fiecare incepe sa aiba ganduri neortodoxe, cu celalalt pe post de unitate de testare a rezistentei lucrurilor dintr-o camera. El face rost de numarul ei. Ea debordeaza de bucurie. Nu rateaza momentul de a povesti prietenelor toata tarasania, in cele mai mici detalii, uitand, ca din intamplare, sa precizeze ca monsieur e stirb (a chelit prematur/schiop/miop). Alegeti voi. Fetele se declara bucuroase de fericirea prietenei lor. El nu uita sa mentioneze de “tipa aia tare” colegilor de bere, care ii raspund cu apelative nedemne de o povestioara atat de cuminte ca aceasta. In aceeasi seara, ea plasmuieste fantasme cu el cerandu-i voie sa o sarute. Fericita, adoarme in pace. El face ce face de obicei, trage la intervale regulate de timp cate un sforait groaznic (semn de somn bun, evidement).

A doua zi, el ar vrea sa o sune, dar ii e oarecum frica. Daca ea si-a schimbat parerea? Pana la urma, “la donna e mobile”. Infrigurat, tasteaza adrese de forumuri de unde ar putea obtine o atentie, o maslina, un sfat cum sa procedeze. Intre timp, ea isi calmeaza fluturasii ce ii dantuie in stomac folosind cola. Si Mentos. Din cinci in cinci minute isi verifica telefonul. Deschide absolut toate paginile rezultate in urma cautarii pe Google “cat timp trece pana suna?”. El afla de la barbati cu state vechi in ale chestiunilor cardiace ca cea mai buna metoda pentru a innebuni o fata este sa fii o “provocare”. Asa ca nu suna timp de o saptamana. Ea pune mana pe regulile de atractie descrise cu lux de amanunte in reviste  si descopera ca daca nu il lasa pe el sa umble dupa ea ca un caine cu limba scoasa, se poate trezi respinsa. Sau ignorata. Sau, la 40 de ani, traind in continuare cu parintii. Citeste mai departe

Până la aproximativ 8-12 luni trăim o viaţa liniştită din acest punct de vedere. Apoi în periplul vieţii urbane, mama îşi cară întristată plodul spre o creşă. Este atunci, practic, primul nostru contact cu lumea. Primul moment în care suntem aşezaţi la un loc cei ce se-aseamăna. Dolofăneii cu dolofăneii (chiar am vazut asta, spre marea mea disperare), copiii mai liniştiţi alături de cei asemenea lor, iar cei temperamentali, în oala lor separată. Citeste mai departe

Gâfâieli şi fluierături, zgomote licenţioase şi cuvinte nu tocmai decente - cam aşa se prezintă comportamentul masculin când în faţa lor sunt două lesbiene care se ţin de mână sau se sărută. Cu toate că sunt str8, nu am nimic cu cei care au ales un stil de viaţă diferit de al meu. Şi de ce aş face-o? Nu toată lumea preferă ceaiul verde ca mine sau nu se mulţumeşte să deschidă o carte dacă se întâmplă să pice netul. În acelaşi mod tratez eu şi orientarea sexuală. Atâta timp cât nimeni nu trage de mine pe stradă sau nu îmi impune ceva anume, nu am nimic de împărţit cu ei sau ele. Dimpotrivă, le susţin cauza atâta timp cât nu sunt mai ostentativi decât masculii obosiţi şi NFH (pentru o traducere liberă mai căutaţi sau întrebaţi). Citeste mai departe

Un prieten ar trebui să fie o rază de căldură şi susţinere pentru   celălalt; nu doar o faţadă de platitudini şi de complezenţe. O legătură afectivă între două persoane este ceva atât magic, cât şi complicat, încât încercând să o defineşti se poate ajunge la distrugerea completă a celulelor creierului. Cine nu îşi doreşte să fie înconjurat în permanenţă de prieteni cu care să experimenteze cele mai frumoase, dar şi cele mai stupide şi mai jenante momente din viaţa lui/ei? Chiar de mici suntem în căutare de prieteni, fără să raţionalizăm acest aspect sau fără să ne intereseze în acele momente anumite trăsături, cum ar fi caracterul, personalitatea sau înclinaţiile artistice. Atunci era de ajuns să fie în acelaşi timp cu tine la groapa cu nisip sau pe leagăn.

Citeste mai departe

Cred că fiecare dintre noi a avut, la un moment dat în viaţă un băiat de tip „atârnache”. Ce înseamnă „atârnache”? Unul care îşi manifestă interes pentru toate problemele noastre (i se pare interesant orice balivernă banală pe care o debităm, inclusiv diferenţa dintre mov şi violet sau cât de drăguţ i se pare un căţeluş care tocmai şi-a făcut nevoile pe piciorul bietului amorezat - evident, doar în faţa noastră). Când vedem un băiat candidat la inima noastră, ne multiplicăm personalităţile cât să Citeste mai departe

Americanii, din nou, au demonstrat, în urma unui studiu că bărbații sunt cei care suferă cel mai mult în urma unei despărțiri. Ciudat! am putea spune, având în vedere că nu prea am vazut bărbați care să plângă cu lacrimi de crocodil după o despărțire și nici să slăbească de supărare zece kg într-o săpatămână. Dar, cum spuneam cică bărbații se simt mai singuri decăt femeile, mai deprimați și mai puțin liberi după ce au trecut printr-o despărțire.
Participanții la studiu au raportat că le-a venit destul de greu să accepte faptul că nu mai sunt iubiți și că ea a plecat definitiv. Ce îi tulbură cu adevărat pe bărbați este faptul că aceștia nu au putut face nimic ca sa își oprească jumătatea când aceasta a plecat. Bărbații sunt afectați de gândul “dacă aș fi spus ceea ce trebuia, dacă aș fi făcut gestul corect la timpul potrivit…”.

Citeste mai departe

La început a fost “melodia noastă”. Ne plăcea să ne jucăm de-a oamenii mari, să împărțim cît mai multe, să avem cît mai multe lucruri de împărțit. Am avut grijă să ne alegem cu grijă cel mai frumos cîntec de dragoste care să exprime în cuvinte cît mai puține și cel mai bine relația noastră.

Aveam fiori cînd ascultam Right Here Waiting For You, dar nimic nu ne aducea fluturași în stomac și nici un alt cîntec sau poem nu ne apropia mai mult decît melodia noastră I Love You- Sarah McLachlan. Ne-am distanțat și diferențiat de restul cuplurilor, noi nu eram ca ei, aveam melodia noastră, eram unici chiar dacă erau mulți cei care se iubeaua pe melodia noastră.

Citeste mai departe

O multitudine de poveşti cu şi despre trădare răzbat din majoritatea articolelor din reviste scrise de şi pentru femei. Pare că acestea sunt cele mai gustate de către marele public devorator de naraţiuni. Fraze precum „m-a trădat”, „m-a înşelat”, „m-a părăsit pentru alta” construiesc în timp un adevărat monstru cu un miros nu prea plăcut care răsuflă din paginile artistic colorate ale publicaţiilor. Nu au devenit ele clişee sau sunt adevăruri brutale suprasolicitate care au devenit în timp banalităţi?

Încă ne mai şochează imaginea unei femei brutalizate psihic sau am devenit imuni? Eu tind să o aleg pe cea din urmă, ţinând cont că azi nu mai impresionează nici măcar coroana cu spini. Lacomi mereu să aspirăm, să ingerăm cât mai mult senzaţional, uităm de fapt că cei care le scriu sau le experimentează sunt la rândul lor oameni ca şi noi. Poate că cea despre care citeşti este chiar colega ta de muncă sau poate amica ta cea mai bună cu care împarţi cafeaua dimineaţa ascunde întregi nopţi de teroare în cuibuşorul ei de acasă.

Citeste mai departe

Site-urile de dating - interesante ustensile la dispoziţia noastră pentru a ne inventa şi reinventa, completa personalitatea sau înfăţişarea. Miraje absolute şi tărâmuri feerice în care ne scăldăm dorinţele ascunse şi de cele mai multe ori libidinoase pentru a construi o realitate mai puţin dezamăgitoare decât cea în care trăim. Totul este permis în spaţiul cibernetic, pentru că avem protecţia anonimatului mult-dorit şi controlăm cât din noi dezvăluim celuilalt.

Femeile vor susţine că ele sunt speciale şi delicate, că nu au intrat pe astfel de site-uri decât ca să cunoască pe cineva cu care se merită schimbate două vorbe sau ca să-şi facă prieteni; că ele nu doresc decât relaţii stabile. Iar bărbaţii sunt la fel ca peste tot în viaţa lor, căutând un alt fel de mâncare, care atrage la prima vedere deoarece este un fel nou.

Citeste mai departe