Stiti faza aia cu “danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea”? Da, buna pentru eliminarea complexelor de inferioritate, metafora fluturelui care iese din larva si alte expresii stoarse din strafundul creierilor. Foarte asemanatoare cu “ghiftuieste-te ca si cum nu ar exista celulita” sau “fa-ti poze beata ca si cum nu ar exista conturile pe facebook ale prietenilor tai” si evident cu “scrie pe blog ca si cum nimeni nu te-ar citi”. Pornind de aici, am decis sa scriu cateva ganduri pe care le-aveam ascunse prin unghere pe unde nici un picior de dusman n-a pus mana. Pana la urma, nimeni nu ar citi asta, nu?

1. Cand eram mica, am observat ca am ceva ce nu avea nimeni. M-am uitat la gemeni, nu aveau. Parintii nici atat. O zi intreaga am plans dar pe urma, a doua zi, stiam ce de facut. M-am dus la mama si i-am zis, foarte serioasa: “Mami, te rog sa nu te superi, dar am ceva sa iti spun.” Mama, deja panicata de expresia mea, se uita nelinistita la mine. Continui pe acelasi ton melodramatic:”Mami, eu cred ca am sa mor, dar tu sa stai linistita, ca mai ai doi copii”. Citeste mai departe

Obraznicã şi sãlbaticã eram la bunici. Nu voiam a renunţa la nimic. Fãceam istericale demne de cartea recordurilor, mã zbãteam în braţele bunicului ca un animaluţ rãzvrãtit. Spectacol în bunã regulã, lacrimi sã inund universul. Bunicul, de mila mea plângea şi el. Sã vã povestesc când trebuia odat’ sã tãiem porcul de Crãciun, ce-am facut. Va sã zicã, chinuitã de gândul cã a doua zi trebuia bunicul sã ucidã porcul, îmi tot frãmânt mintea ce Doamne, sã fac, dacã tot trebuie sã moarã, sã moarã uşor, sã nu simtã lama cuţitului. Şi seara, când sã ne punem în aşternuturi îmi vine geniala idee sã-l otrãvesc, scãpându-l de orice durere. Motivez cã merg la WC, merg în bucãtãria de varã, iau punga cu otravã de şobolani (pentru cã vreau sã vã spun cã deşi e greu de crezut, o enigmã nu avea gospodãria aceea pentru mine) şi mândrã de ideea mea arunc otrava in vãlãul porcului (in Dobrogea se spune teicã, la bunici se spunea vãlãu). Citeste mai departe